Inchidere balcon
Despre balcoane si felul in care ajung sa devina camere mici ale noastre
Exista ceva aparte in relatia romanilor cu balcoanele. Pentru unii, balconul e locul unde s-a uscat rufaria copilariei; pentru altii, un fel de depozit improvizat, plin de lucruri „care poate ne trebuie candva”. Apoi sunt cei care, intr-o zi, se trezesc ca ar vrea totusi sa nu mai fie doar o anexa rece a apartamentului.
Asa incepe povestea inchiderii balconului: cu o nevoie mica, dar persistenta.
Cum se schimba perceptia asupra balconului odata cu trecerea anilor
La inceput, il folosesti rar. Daca ai vedere spre un parc sau un bulevard mai linistit, poate mai stai la o cafea intr-o dimineata de primavara. Pe urma observi ca praful se aduna mai repede decat ai vrea, ca zgomotul masinilor intra direct in sufragerie si ca iarna iti scapa caldura ca si cum apartamentul ar respira printr-o cusatura desfacuta.
Acolo apare ideea: „Daca l-as inchide, poate l-as folosi mai des.”
Nu e o revelatie, e mai degraba o constatare linistita, repetata de mii de oameni.
Ce castigi de fapt
In primul rand, liniste. Apoi, cateva grade bune in plus iarna. Spatiu util, lumina protejata, un colt in care poti sta fara sa te gandesti la vreme.
Unii transforma balconul intr-un mini-birou, altii isi aduc acolo plantele preferate. Sunt si cei care, dupa ani de dezordine, il descopera ca pe un loc in care iti face placere sa stai.
In final, nu e doar o lucrare. E o ajustare a felului in care traiesti in propria ta casa.
